OD'IHNĂ, (
3)
odihne, s.f.
1. Întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii si al întăririi forţelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire. ◊
Casă de odihnă = clădire în localităţile balneare sau climaterice în care oamenii îsi petrec concediul de odihnă.
Odihnă activă = repaus realizat prin practicarea unei activităţi sportive în limitele în care nu provoacă oboseală. ◊
Fără odihnă =
a) loc. adj. care este în continuă miscare, în vesnic neastâmpăr; neastâmpărat;
b) loc. adv. mereu, neîncetat. ◊ Expr. (Înv.)
A pune (cuiva)
odihnă sau
a lăsa (ceva)
în odihnă = a înceta de a mai întrebuinţa (un obiect); a întrerupe (o acţiune). ♦
Somn2.
2. Calm desăvârsit, pace, liniste sufletească; tihnă, răgaz. ♦ (Adesea determinat prin "de veci" sau "vesnică")
Moarte;
p. ext. mormânt.
3. (Concr.)
Platformă orizontală plasată după o serie de trepte ale unei scări, fie pentru odihnă (
1), fie pentru intrarea în apartamentele unui etaj; palier. [Var.: (reg.)
hod'ină, od'ină s.f.] - Din
odihni (derivat regresiv).
Sursă
: DEX'98
(
18947)
- gall